Se spune că nu vom ști niciodată exact ce anume din procesul terapeutic l-a ajutat pe client cu problema lui. Ceea ce putem face, noi cei interesați de psihologia și potențialul uman, este să-l pregătim pentru acel moment „A-ha!” de care are nevoie.
Uneori vocile din mintea oamenilor sunt dure, critice, nemiloase. Le spun că în lumea asta trebuie să fii mereu puternic, sau că ar trebui să înceteze să mai fie copii. Să nu se atașeze prea mult de nimeni, sau că doar dacă muncesc din greu vor obține fericirea. Că trebuie neapărat să le facă pe plac celorlalți, sau că nu e bine să se bucure de propriul succes.
În momente când e greu să le faci față singur, prietenii îți pot fi foarte de folos. Ei sunt cei care îți dau voie să fii trist și să n-ai chef de nimic, să plângi și să te plângi, să greșești, să recunoști că meriți o oră de masaj, sau măcar o pauză. Te încurajează să faci ce simți chiar dacă n-ai vreun talent ieșit din comun. Îmbrățișează disperarea ta și o transformă în speranță. Îți arată cum să-ți fii, chiar tu, un prieten mai bun.
Iar dacă mai ai și norocul de prieteni psihologi, ai la îndemână nu doar metode eficiente, ci și empatie la un nivel profesionist. Nu te poți aștepta să-ți ofere în fiecare zi ședințe de consiliere gratis, dar nici să te aștepți să nu testeze pe tine noul set de carduri proiective sau metaforele terapeutice de la ultimul training. Înveți să te ajuți singur cu ce-ai auzit de la ei că e interesant la psihodramă, gestalt, sistemică, adleriană, eriksoniană, lacaniană, până și logistică (chiar dacă nici ea nu știe ce bun psiholog este).
Fiecare cu „A-ha!”-ul lui.
Alexandra Gruicin 