Un atelier experiențial pentru oricine este curios să se cunoască pe sine prin prisma relațiilor pe care le are cu cei din jur.
Este locul unde spunem pe nume trăirilor noastre și găsim în ceilalți răspunsuri la întrebări cum ar fi: “De ce mi se întamplă mereu MIE chestia asta?!” și “Cum am ajuns DIN NOU în situația asta?“.
Râdem de rolurile pe care le moștenim sau ni le asumăm de bună voie – “Mama răniților“, “Prostul familiei“, “Câinele și pisica“, “Țapul ispășitor” – și încercăm să le găsim un alt sens…
Râdem când ne auzim spunând “Da, dar…” sau “Nu-i așa că e îngrozitor?” chiar și atunci când ar fi fost mai simplu și mai rapid să trecem direct la acțiune…
Râdem când descoperim cât de inutile sunt toate eforturile de a masca și ascunde intenții inconfortabile pentru că oricum ne-am prezentat cu un “tricou inscripționat”…
Și încheiem cu o primisiune de a fi mai prezent, mai liber, mai autentic.
Alexandra Gruicin 